Home // Tur virtual // Folclor coregrafic – dansul calusului

Folclor coregrafic – dansul calusului

     La Stolnici, aşa cum se petrece până la Dunăre, căluşul conţine aceleaşi secvenţe coborâtoare din vremuri de mult apuse:

a) Tabloul introductiv ori de început – care constă în iniţierea ritualului, prefaţând constituirea cetei căluşăreşti, angajamentul lăutarului, componenţa repertoriului şi prestaţia rituală;

b) O parte mai consistentă desfăşurată pe toată durata zilei de Rusalii sau mediană -incluzând jocul propriu-zis pus în slujba cetăţii, pentru asigurarea protecţiei comunităţii, vindecările umane şi animaliere şi refacerea armoniei familiilor şi satului;

c) Tabloul care se desfăşoară din momentul când soarele coboară la asfinţit, iar magia razelor sale dispare sau secvenţa finală, cunoscută sub denumirea de spargere a căluşului.

     Rezumând, putem înşirui episoadele căluşului stolnicenilor, pornind de la secvenţele care preced desfăşurarea ritualului stolnicean: iniţierea, împodobirea steagului şi juruinţa, evidenţiind că toate acestea au un caracter tainic de intimitate a grupării căluşăreşti – deci ezoteric (desfăşurându-se în taină într-un spaţiu limitat, la răsăritul soarelui) spre deosebire de spaţiul comunitar, diurn şi exterior (care include practicile vindecative şi de apărare a spaţiilor construite şi locuite de om), după care, pe măsură ce soarele coboară spre asfinţit, ceremonialul revine la caracterul ezoteric, petrecut în aceeaşi taină, la locul unde s-a despus jurământul, pentru dezbrăcatul steagului, îngropăciunea obiectelor şi straielor mutului, aruncarea prăjinii pe gârlă, dezlegarea de juruinţă şi risipirea cetei.

     Toate scenele se desfăşoară după un ritual coborâtor din veacuri, după cum urmează: pregătirea, jurământul, împodobirea şi ridicarea steagului apoi colindatul (uratul – jocul propriu-zis), în interiorul căruia la fiecare casă se prezintă suita căluşărească, conţinând: dansul ritual căluşăresc – plimbări, mişcări, interludii dramatice, hora-n bătaie şi sârba căluşărească, hora căluşarilor sau jucatul copiilor, sterpelor şi gravidelor, din zori şi până-n amurg; şi actul final care va conţine îngroparea steagului, spargerea cetei şi petrecerea.

     În afara suitei căluşăreşti mai sus menţionată şi a ritualului de vindecare (în cadrul căruia cei luaţi din căluş erau jucaţi, în sensul că în jurul lor se aşeza ceata căluşărească, jucătorii executau sincron două plimbări şi o mişcare specială, apoi fiecare jucător sărea peste victimă, precum se sare peste tot pârjolul la Focul lui Sâmedru. Izbeau apoi cu bastonul pământul la capul său, spre a-l uşura de maleficul care, cu siguranţă, i-a invadat trupul, acaparându-i liniştea, tulburându-i simţurile.

     Pătrunzând cu căutarea misterului în intimitatea cetei căluşăreşti stolnicene, vom afla lucruri inaccesibile oamenilor obişnuiţi, la care poate râvni şi visa numai cel care are încrederea în efectul miraculos al mitului căluşăresc şi în efectul pe care-l are magia autoîncrederii asupra individului dăruit şi înregimentat jocului ancestral.